Nu mai iei la fel de multe pungi ca la inceput! Nu te mai iubesc!


Salut!

Ce mai faci? A venit vara peste noi, intr-un mod foarte spectaculos, fulgere, ploi, soare, tunete, ploi, soare....Abundenta in tot si toate, verdele a umplut totul, pasarile de tot soiul ciripesc in cor, melcii bantuie dintr-o parte in alta a aleilor, aricii se harjonesc in iarba in toiul noptii si nu, nu locuiesc in Dumbrava Minunata. E un cartier cat se poate de firesc. 

Oamenii insa fug de ploaie, fug de caldura, fug de fulgere si tunete, fug de vant, fug de frig, fug de zapada....e aproape amuzant. Nu am facut aceasta introducere legata de natura, sat (cartier) si de abundenta care ne inconjoara doar pentru a da postarii mele o tenta de roman sadovenian ci pentru a sublinia faptul ca oamenii nu se observa pe ei, nu observa cu adevarat ce se intampla in jur, avand in cap acelasi scenariu pus pe replay. 

Ma intorceam de la o plimbare zilele trecute si am asistat fara sa vreau, pe drum, la o discutie apriga intre doi tineri (27-30 ani) care formau un cuplu. Se intorceau de la cumparaturi, el cu doua pungi in maini si ea cu o punga cu manerele rupte, in brate. Cearta dintre cei doi avea un motiv stupid si chiar amuzant, daca era observat din afara. Acest motiv era faptul ca ea nu a luat de acasa suficiente pungi cand au plecat la piata si acum, punga ei fiind rupta, trebuia sa o care in brate. Atat! Asta era motivul pentru care isi adresau cuvinte care te faceau sa te intrebi: ce cauta acesti doi oameni impreuna?

Citez: "inainte luai suficiente pungi cand mergeam la piata! "


Am vazut un film in care doi tineri s-au indragostit unul de celalalt si au format un cuplu. Cadrul relatiei lor era o zona izolata din Mexic. Acolo nu exista Internet unde sa "socializezi", TV unde sa vezi trendurile, Mall-uri unde sa vezi moda pe doua picioare. Erau intr-un fel de padure, el avand preocupari spirituale iar ea astrologice si matematice. Ce le-a permis sa se cunoasca a fost faptul ca au apucat sa petreaca suficient timp impreuna, fara a fi distrati de cele enumerate mai sus si s-au sincronizat la un nivel mult mai profund, un nivel la care expresii precum: "nu mai iei suficiente pungi ca inainte", "nu esti suficient de cool, apuca-te de fumat te rog", "vreau sa ma implinesti, pentru ca eu nu pot", "horoscopista mea personala mi-a spus ca nu ne potrivim" nu si-ar putea gasi locul. Un nivel la care "mi-ai salvat viata" conta mai mult decat "nu ai intors capul decat o singura data, cand ai plecat cu avionul....deci nu iti pasa". 

Mi-a placut foarte mult modul in care un scriitor contemporan si-a cunoscut sotia. I-a spus la un party unde a vazut-o, urmatorul lucru: "Mi-am propus ca urmatoarea mea relatie sa fie una bazata pe sinceritate, transparenta, asumarea responsabilitatii relatiei in mod egal si suport reciproc intru implinirea personala si spirituala a fiecaruia dar si a cuplului. In conditiile acestea, vrei sa bem o cafea impreuna?"
(intr-adevar, e nevoie de 2 persoane pentru un tango, dar si cand incepe dansul.....)

E foarte greu sa vedem o persoana (si chiar orice altceva) drept ceea ce este cu adevarat. Si asta pentru ca in permanenta vedem o proiectie a mintii noastre. Acelasi om poate sa fie bun, rau, arogant, amuzant, iubitor, uracios pentru persoane diferite sau chiar pentru aceeasi persoana, in functie de modul in care analizam acea prezenta. Adevarul insa este cu totul altfel.  

Daca incerci sa te schimbi, pentru ca seful sa nu te mai perceapa drept arogant, e posibil ca prietenii sa inceapa sa te perceapa drept papalau. Daca vrei sa-i multumesti si pe ei, nevasta te percepe drept violent si tot asa. Nu e treaba ta sa schimbi parerile celorlalti. Fii tu insuti dar afla cine esti cu adevarat! Fiecare este responsabil de ceea ce simte fata de o anumita persoana, situatie, lucru. "Ce om infumurat!" trebuie sa aiba ca si continuare obligatorie: "Ce anume din fiinta mea imi genereaza perceptia ca acel om e infumurat?"....sa fie faptul ca il invidiez in tacere?.....sa fie faptul ca are ceea ce mie parintii nu mi-au putut oferi?....sa fie....sa fie.... Cu siguranta problema nu este la acel om. El se simte bine in pielea lui! Perceptia iti apartine!

Foarte multe relatii cu potential se pierd datorita nevoilor celor implicati, al modului in care acestia vad persoana de alaturi, a inconstientei pana la urma si lipsei de implicare si de asumare a implinirii propriilor nevoi.


Cumva, cred ca daca acea femeie despre care scriam la inceput ar incepe din nou sa ia suficiente pungi inainte de a merge la piata, relatia ei cu iubitul nu ar deveni perfecta. Nu stiu de ce, dar cred ca nici el nu va mai cumpara suficient de multe produse si atunci ea va ramane cu o punga goala, in plus, punga pe care o va cara cu greu in buzunarul drept al hanoracului, drept urmare motivele de cearta vor reveni.

De ce e hilara o cearta pe baza unei pungi de cumparaturi intre doua persoane care s-au apropiat din motive mult mai profunde decat sacosaraia atunci cand o privim din afara si de ce nu ne dam seama de penibilul motivelor puerile pentru care aruncam sageti asupra partenerului, atunci cand suntem inauntru? 

De ce exista mii de barbati care privind acea femeie trecand....i-ar fi carat cu bucurie toate pungile iar barbatul pe care ea l-a ales drept partener de viata (temporar cu posibilitate de prelungire a contractului) era in stare sa i le dea si pe ale lui?

E greu atunci cand nu stim ce vrem de la viata, sa ne hotaram asupra unui lucru. Cand accepti ca viata se intampla si nu TI se intampla, atunci esti mult mai detasat, mult mai responsabil si mult mai iubitor. Caci o fiinta care striga, nemultumita, nu este decat o fiinta care in adincul sufletului are nevoie de atentia de care nu a avut parte cand trebuia. De aceea si injuriile pe care oamenii si le adreseaza reciproc nu sunt decat exprimarea celor mai mari frici personale: sper sa arzi in Iad, sper sa mori singura, sper sa.....sper sa..... Roluri, roluri, roluri!

In incrincenarea lor, oamenii nici nu aud ce spun ceilalti. Ei aud ce le spune filtrul interior, propria lor experienta de viata, temerile cele mai ascunse. Exemplu de dialog:

"- Esti impulsiva, tipi, strigi! Esti violenta!
- Da, sunt impulsiva, strig, tip dar macar auzi ce strig? Strig ca te iubesc! Iar asta nu e violenta!"


.....si nici macar nu iei suficiente pungi la piata! Pentru ca una e sa auzi si alta e sa asculti cu adevarat si sa fii sincer cu tine si cu cel de alaturi!

Si te gandesti: de ce doi indragostiti se cearta? Ce negociaza ei? Despartirea? Pai si atunci, nu e mai bine sa se desparta direct? Impacarea? Pai daca vor sa se impace, nu e mai bine sa se impace? De ce nu e suficient sa-si spuna: te iubesc...si eu te iubesc...dupa care sa bufneasca in ris: auzi frate, o punga....haha...

Pentru ca un EGO trebuie sa castige, asa am fost invatati, sa nu ne lasam calcati in picioare, sa avem mandria intacta, sa adunam cat mai multe lucruri in viata si sa nu pierdem niciunul.....offf...cata treaba avem. "Cu ce te-ai nascut pe lumea asta, ca sa pretinzi ca ai pierdut ceva? - imi tot vine in minte...." Si uite asa ajungem la negocierea relatiei, a sentimentelor: daca tu faci cutare lucru, atunci eu te mai iubesc vreo luna. Daca mai lipsesti de acasa, eu nu te mai iubesc. Daca imi iei gentuta, eu te iubesc si iti iau si eu aparat de ras cu 12 lame....razatoare. 

Nimeni nu detine polita vietii celuilalt! Fiecare este responsabil de propria-i fericireNu te apuca sa salvezi Planeta, pana cand nu te-ai salvat pe tine!  

Debarasarea de EGO e foarte dificila dar atunci cand se produce, aduce multa relaxare, fericire si clarviziune. Este un proces de durata, necesita munca, dorinta, autodisciplina si o pofta nebuna de a ne descoperi si de a face, in sfarsit, haz de noi insine. Inauntrul fiecaruia exista un intreg Univers nedescoperit si extrem de fascinant. Abia atunci cand vom stabiliza "monstruletul" din interior si nu vom mai cara cu noi valizele cu masti (de fericire, de suparare, de invidie, de frustrare) si dictionarele cu replici in caz de nevoie (utile pentru a nu parea mai prosti decat adversarul).....abia atunci putem respira usurati. Dar acest lucru trebuie simtit cu sufletul si analizat cu Fiinta si nicidecum cu mintea. Mintea este purtatorul de cuvint al EGO-ul, iar EGO-ul vrea sa aiba intotdeauna dreptate!

Un singur lucru e cert....invingatori sau pierzatori....in cele din urma vom ramane cel mult un nume pe o cruce:   
Aici odihneste Tra..an Ma..ane..cu (litere lipsa, caci se mai curata de la ploaie) Macar a avut suficiente pungi la el!.  :)

Pornind de la acest lucru, viata capata o cu totul alta valoare iar orice "lupta" isi pierde rostul!

What you resist, persist! Viata se intampla. Daca accepti ceea ce se intampla ca un observator al propriei vieti, atunci te bucuri de calatorie! Daca incerci sa te opui fluviului, ai de munca, viata o sa fie o corvoada si vei rata intreaga calatorie!

Si totul....de la o punga... 

Cu prietenie sincera,

Traian 

Etichete: