Fara ganduri - fara prizonieri - fara suparari


Salut!

Ce mai faci? Ai vazut? Ai apucat sa vezi copacii infloriti? Ai auzit pasarile cantand cu bucurie? E un anume gen de pasare care ma face sa uit de mine ore in sir...cred ca e pasarea aceea neagra cu cioc portocaliu, dar spre rusinea mea, nu stiu ce nume poarta. Sa fie mierla? :)

Mi-am zis sa vorbesc despre ganduri si pareri de rau. Am citit cateva articole pe ici, pe colo, in care diferite persoane vorbeau despre cum e bine sa eviti un anume gen de oameni, cum sa marginalizezi un alt gen, vorbeau despre frumusetea si romantismul geloziei, despre sentimentul aproape placut pe care ti-l lasa supararea. Este incredibil ce forme angelice poate sa ia ego-ul, doar ca sa ne dea senzatia ca suntem pe drumul cel bun. 

Am incercat astazi sa fiu nostalgic, am incercat  sa ma supar pe situatii trecute, pe care m-am suparat candva si pe care, credeam eu, am ramas suparat. Ei bine, n-am mai putut. Am incercat si stimulente gen "melodii triste, ambientale, cu versuri sfasietoare"....nimic, nicio reactie. Initial am vrut sa trec usor peste aceasta constatare, dar n-am putut pentru ca mi-am dat seama ca este o mare realizare, pe care fiecare dintre noi o poate savura. 


Sa nu mai poti sa fii suparat, apatic, dezamagit, nervos si toata suita de astfel de trairi? NIMIC MAI FRUMOS!

Candva n-as fi crezut ca asa ceva se poate. Exista oameni care vin imediat cu replici, incearca totusi sa-si justifice modul de a fi, spunand ca te dezumanizezi daca nu ai reactii de acest gen. Nu de putine ori am auzit replica "nu mai simti ca traiesti"! Imi vine sa rid. Nu ma mai intereseaza, renunt la romantismul supararii, la frumusetea frustrarii si a posesivitatii, de fapt nu renunt caci nu am la ce...au disparut.

Pe masura ce insisti sa mergi pe drumul catre "cine esti cu adevarat" si nu iei niciun fel de prizonieri ai trecutului cu tine (pe care sa-i hranesti si sa-i adapostesti pentru tot restul vietii tale), viata ta devine un joc incredibil de frumos, din care nu ai decat de castigat! Fii sincer cu tine si pune Adevarul Universal in balanta cu adevarurile fabricate in mod colectiv, de noi toti. Vei vedea ca Adevarul Universal ramane neclintit, caci adevarurile noastre nici nu existau acum o suta, doua de ani...si poate nici nu vor mai exista peste o suta, doua de ani. Afla cine esti cu adevarat, caci sigur nu esti numele tau (asa ti s-a  spus la scurt timp de la nastere, a fost planificat) si nici nu esti tot ce se leaga de aceasta identitate impusa de mediul inconjurator, de descrierile si informatiile primite de la apropiati. Adevarul Universal este neschimbat! Tu nu te-ai nascut Ion sau Ioana, tu ai fost etichetat asa.


Acum imi dau seama de ce e atat de cald la petrecerile cu masti. Noi deja avem cateva la noi (de barbat/femeie, de director, de sofer, de erudit, de scolit, de rafinat, de cunoscator, de timid, de frustrat, de speriat), plus cele fizice luate in drum. Hai sa facem o petrecere fara masti. Se incumeta cineva sa participe? O petrecere la care sa fim noi insine, sa nu ne pese daca esarfa e asortata cu salata, daca mananc sau mai degraba servesc o placinta, daca sunt privit cum trebuie, daca...daca...daca. 

O petrecere la care sa ne recomandam folosind pronumele EU si atat. Fara Xulescu Tex, posesor de...absolvent de....cunoscator de....rezident in....etc samd. Tot ce urmeaza dupa EU sunt mastile. 

Imi vine sa strig "Hai Liberare!" :) Stiai ca am facut si armata? :)

Si pentru ca nu stiu cand ne vom vedea la o petrecere, iti propun sa iti dai mastile deoparte si sa dansezi sau macar sa te bucuri de Jim Carey in clipul de mai jos. Sa-l lasam pe el sa poarte mastile!

Cu prietenie sincera,

Traian

Etichete: