Pastila rosie sau pastila albastra?



Salut!

Ce mai faci? Sper ca postarea mea te gaseste intr-o forma de zile mari si ca te bucuri de viata fara a lua in seama directiile impuse de "societate". E vara....iar vremurile pe care le traim nu fac decat sa confirme faptul ca viitorul nu apartine celor puternici, nici celor slabi, ci acelora care se adapteaza si raman in echilibru. Dinozaurii erau destul de puternici insa...la ce le-a folosit.

N-am mai scris de ceva vreme pentru ca n-am simtit ca as avea ceva nou de spus pe tema asta a libertatii de a trai, pana acum. Asta nu inseamna ca n-am fost aici. Din ce in ce mai multe elemente din jurul meu imi arata ca nu trebuie sa ne masuram forta, vitalitatea, optimismul in functie de bunul sau raul mers al sistemului in care traim. De fapt, acest sistem nici nu exista in realitate. El exista doar pentru ca majoritatea oamenilor mimeaza un anume gen de comportament, lucru care ne duce cu gandul la existenta unui sistem. Vorbim in acest caz, printre altele si despre mimetismul social.

Citez din literatura de specialitate: "Conform mimetismului social, influenţarea comportamentului persoanei de interes (ţintă) se realizează parcurgând mai multe faze: a identificării motivelor specifice persoanei manipulate, a stimulării (exteriorizării) de către manipulator a unor motive similare cu ale “persoanei ţintă” şi a obţinerii avantajelor scontate (a manevrării comportamentului persoanei de interes în direcţia dorită). Pentru a obţine avantaje din partea anumitor persoane, se analizează motivaţia care caracterizează comportamentul acestor persoane, cât şi atitudinile adoptate de către ele în probleme esenţiale ale vieţii profesionale şi sociale.

Câştigarea încrederii persoanei de interes (manipulată, ţintă) se realizează prin simularea unor motive similare. Astfel, manipulatorul urmăreşte să câştige buna impresie a persoanei manipulate. Treptat, această concordanţă a comportamentului şi atitudinilor vor orienta “persoana de interes” în a-şi forma o opinie favorabilă despre manipulator (nerealizând substratul jocului manipulator). Mimetismul social se bazează pe teoria conform căreia o acţiune poate fi cauzată prin intermediul unui proces afectiv condiţionat.

Determinarea persoanei de interes de a-şi face o imagine favorabilă (încredere) privitor la manipulator constituie tocmai un exemplu de condiţionare afectivă, deci iraţională. După câştigarea încrederii persoanei de interes, manipulatorul recurge la obţinerea avantajelor dorite." (am incheiat citatul)


Te-ai nascut in acest Univers, o fiinta libera, pregatita sa experimenteze viata in formula corp, minte si spirit. Insa la scurt timp dupa nastere Sistemul ti-a rapit scopul, ti-a dat un nume cu care te identifici, un CNP, o adresa, un trecut (familia ta) si un viitor (scoala si cariera). Ai devenit un sclav, fara sa-ti dai seama, un sclav programat sa se bucure de micile placeri ale vietii, caci marile placeri apartin celor "norocosi", un sclav menit sa creada ca trebuie sa-ti castige dreptul de a avea un acoperis deasupra capului (desi nimeni nu are dreptul sa te impiedice sa-ti construiesti singur unul...), un sclav nascut pe o Planeta proprietate privata (desi primul proprietar din istorie si-a insusit ceva ce nu i-a apartinut niciodata), un sclav menit sa slujeasca un Sistem si sa-l apere cu orice pret.

Iti sugerez un exercitiu interesant, joaca-te un pic si pune deoparte aceasta identitate care-ti poarta numele, joaca-te, pune identitatea care-ti poarta numele pe scaunul de linga tine si intreaba-te: daca entitatea cu numele meu este alaturi, eu mai am vreo problema sau cumva, toate problemele sunt legate de numele meu si de scenariul primit la nastere?  EU cine sunt? ( Mintea isi face planuri de viitor si pe patul de moarte: vaaai, sa vezi ca mor la noapte insa maine trebuia sa ma vad cu un client! )

Priveste din nou clipul de mai jos daca nu l-ai vazut si intreaba-te daca vrei  adevarul, asa cum o fi el (bun/rau daca inca mai crezi in dualitate) sau daca vrei sa adormi la loc, considerand ca ai nimerit pe blogul unui nebun. Pastila rosie sau pastila albastra? Ce sa fie?  (oamenii intregi la minte ar zice rizind ca este doar un film...e ok, asa este, dar eu nu sunt intreg la minte, o pot confirma apropiatii mei



Am revazut Matrix de curind, in ordine....si mi-am dat seama ca este un film vizionar. In jurul nostru exista tot felul de oameni, jucand tot felul de roluri despre care am mai vorbit si in postarile anterioare. Unii sunt doctori, altii profesori, ingineri, vanzatori ambulanti, paznici...si iti zambesc sau nu, sunt politicosi sau nu, isi poarta ceea ce ei numesc "crucea" cu demnitate sau nu....insa in clipa in care vrei sa-i scoti din zona lor de confort, in clipa in care le arati ca tot sistemul pentru care au trait pana atunci de fapt nu exista decit in mintea lor si ca il pot narui intr-o clipa, traind cu totul altfel.....in clipa aceea devin redutabili aparatori ai sistemului (Matrix), devin acea entitate depersonalizata numita Smith. Toti isi inchid caile de acces si trec la lupta....gata cu mastile, cu rolurile...

Daca vrei sa vezi entitatea Smith, priveste comportamentul automat al functionarilor imbracati uniform, din institutiile prin care treci. Ei sunt Smith la locul de munca, indeplinindu-si o functie, intr-un angrenaj. Constientizeaza depersonalizarea la acest nivel si gandeste-te la tine, comportamentul strict, in functie de stimul: zambet noului client, incruntare furnizorului de apa plata care a intarziat, teama ca a venit "seful cel mare si sfant" cu care nu-ti permiti sa glumesti (ei bine, eu am glumit cu "sefii cei mari si sfinti" pe unde i-am gasit, nu i-a deranjat deloc si in felul asta mi-am facut din ei cativa prieteni deosebiti, pana atunci ascunsi in spatele unor masti)....(iti recomand sa privesti atent Matrix...macar prima parte....intelegand altfel scenariul. Click aici pentru film!

Esti TU cel autentic atunci cand te comporti absolut la fel cu toti oamenii, indiferent de context si de pozitia sociala a acestora? Nu ii zambi sefului si nu o ironiza pe femeia de servici, lasa asta in seama actorilor de teatru si film. Fii TU INSUTI si nu purta masti!

Ne comportam diferit, in functie de filmul pe care il vedem. Fie ca vedem un film la TV, fie ca vedem lucruri diferite in jurul nostru, ne comportam diferit. Subconstientul nu prea face diferenta intre film si realitate, de aia ne creste pulsul la un film de groaza. Prin urmare, uitandu-te la stiri, citind tot felul de ziare despre "realitate", corpul tau reactioneaza in conformitate cu hrana informationala (buna sau rea) pe care i-o dai. De aceea este bine sa controlezi cu strictete ceea ce accesezi, ce asculti, ce citesti, ce vorbesti, etc. Concentreaza-te pe chestii pozitive, macar 3 luni, vezi cum iti merge.

As vrea sa ating un pic subiectul cunoasterii si al perceptiei. Cunoasterea este aceeasi, indiferent de prezenta omului pe Pamant sau nu. Perceptia este diferita, de la om la om, de la grupare la grupare, de la natie la natie, de la rasa la rasa si lista continua la infinit. In concluzie, perceptia este iluzie inzestrata de noi cu titlul de realitate. De aceea ne tot razboim pentru tot felul de nimicuri, pentru ca vrem sa-i convingem pe cei din jur de "realitatea" perceptiei noastre. Lucrurile SUNT....si atat. Trece-le prin prisma perceptiei si ele vor fi ceva, vazut prin prisma dualitatii (bun-rau, dulce-sarat, alb-negru, etc). Noi alegem, constient sau inconstient, ce simtim.

Avand in vedere capacitatea redusa a constientului de a ne furniza informatii despre lucrurile din jur, experimentam cu preponderenta acele aspecte ale vietii asupra carora ne concentram atentia. Insa indiferent de filmul din jur, o anume parte din interiorul nostru ramane neschimbata si neschimbabila. Este vorba despre Sinele adevarat, acea parte care ti-a fost alaturi si cand erai mic, la gradinita, la scoala, la primul job, la primul esec major si la prima ta mare realizare. Exista o anume parte in interiorul fiecaruia pe care daca o descoperim si o imbratisam ca fiind EU, ne scapa de toata iluzia perceptiei si vom vedea ce se intampla in jur fara a mai trece totul prin filtrul mintii, astfel incat sa stim daca suntem indreptatiti sa ridem sau sa plangem daca vedem ceva anume.  Poti sa fii dezamagit doar daca esti dezamagibil.


Daca suntem intr-o camera cunoscuta, inconjurati de lucruri cunoscute, suntem relaxati...daca suntem pe un hol de spital suntem usor stresati, daca suntem pe un varf de munte si trasneste la doi pasi de noi suntem infricosati si vrem sa coboram de acolo. Dar de fapt nu avem de unde sa coborim, pentru ca in esenta, n-am urcat nicaieri. Gafaie de efort doar trupul, dar noi avand un trup sanatos, nu putem sa fim ceea ce avem.

Lucrurile din jurul nostru se schimba pentru a ne da noua posibilitatea de a afla cine suntem cu adevarat. Noi suntem neschimbabili insa alegem inconstient cum sa reactionam, in functie de scenariul din jurul nostru. Afla cine esti si nimic din jurul tau nu te va mai putea atinge niciodata, caci oricum n-a facut-o!

Unii ar spune: da, dar atunci nu cumva ne depersonalizam? Depinde insa ce intelegi tu prin personalizare si ce este personalizarea cu adevarat. De aceea este imperios necesar sa aflam cine suntem cu adevarat. Iar acest lucru nu ti-l poate spune nimeni, il poti desprinde singur si culmea, nu vei putea sa spui altora, prin vorbe, cine esti, daca ai descoperit cu adevarat cine esti. Vei putea sa arati, prin fapte.

Viata nu trebuie planificata prea mult, caci nimeni nu iti garanteaza urmatoarea bataie de inima sau urmatoarea respratie. Ea ar putea sa fie precum copilaria: iesi la joaca fara sa ai idee ce urmeaza sa joci, inveti din julituri, te dezvolti, te bucuri de soare chiar si noaptea, caci nu te limitezi crezand ca soarele exista doar ziua...si te intorci in casa imbujorat si vesel, stiind ca osteneala este justificata pe deplin.

Informatiile prezente aici nu reprezinta decat adevarul meu, asa ca iarta-ma daca l-am trezit pe Smith-ul din tine. :)

Cred in maxima lui Andre Gide: Crede-i pe cei care cauta adevarul dar nu si pe cei care l-au gasit!

De aceea te invit sa cauti si sa TE cauti pe cont propriu!

Cu prietenie sincera,

Traian

Etichete: